Sanziene pe meleagurile copilariei

Pe 24 iunie Biserica Ortodoxa face pomenirea Nasterii Sfantului Ioan Botezatorul, cunoscuta in popor si cu denumirea de Sanziene.

Sanzienele isi au originea intr-un stravechi cult solar. Denumirea este preluata probabil, de la Sancta Diana, zeita silvestra insa lingvistii sunt de parere ca numele de Sanziana vine de la latinescul „Sanctus Dies Iohannis“, care înseamnă „Sfanta Zi a lui Ioan“

Sanzienele erau considerate ca reprezentari fitomorfe (Florile de Sanziene) si divinitati antropomorfe. In credinta populara, Sanzienele erau vazute ca niste femei frumoase, preotese ale soarelui, divinitati nocturne ascunse prin padurile intunecate.

Ele au fost imortalizate in literatura, prin opere celebre ale unor scriitori ca Mircea Eliade, Mihail Sadoveanu, Vasile Alecsandri si Dimitrie Cantemir.

Conform traditiei, Sanzienele plutesc in aer sau umbla pe pamant in noaptea de 23 spre 24 iunie, canta si danseaza, ajuta femeile sa fie fertile, inmultesc animalele si pasarile, umplu de leac florile si tamaduiesc bolile.

In ajunul de Sanziene se intalnesc obiceiuri, de aflare a ursitei si a norocului in gospodarie.

sanziene1
sanziene2
sanziene3

Fetele strang flori de Sanziene pentru a le pune sub perna, in speranta ca isi vor visa ursitul. Imi amintesc ca de mica am aflat de acest obicei si chiar daca aveam doar vreo 10 anisori, adunam impreuna cu fetele mai mari din sat flori nemuritoare ca sa ne visam alesul. Nu cred ca am visat vreodata insa am pastrat traditia ani de zile.

 

sanziene4
sanziene12
sanziene6

Florile culese in ziua de Sanziene sunt prinse in coronite sau legate in forma de cruce si sunt duse la biserica pentru a fi sfintite apoi pastrate pentru diverse practici babesti.

Sarbatoarea Sanzienelor care marchează mijlocul verii, e considerata si momentul optim pentru culegerea plantelor de leac asa ca am cules sunatoare.

Intoarcerea in locul unde mi-am petrecut a parte din copilarie a fost emotionanta si plina de amintiri. Am profitat de aceasta ocazie si am mers in padure sa culegem hribi. Nu stiam ca cele mai frumoase ciuperci sunt otravitoare, insa am avut mare noroc cu unchiul meu care pare a fi un expert in alegerea hribilor.

A fost foarte distractiv in padure si am savurat fiecare moment in mijlocul naturii. M-am incarcat cu multa energie pozitiva si mi-am adus aminte ca lucrurile marunte te fac fericit si ca trebuie sa ii multumim naturii pentru ce ne ofera.

Cat de des tragem aer in piept si ascultam sunetul vantului soptind printre copaci in timp ce suntem in natura? De cele mai multe ori uitam asta…conectare cu natura poate avea efecte benefice profunde iar weekendul acesta eu mi-am reamintit asta.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  Subscribe  
Notify of

Continuând să utilizați site-ul, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Info suplimentar

Setările cookie-urilor de pe acest site sunt setate să permită "permiterea modulelor cookie" pentru a vă oferi cea mai bună experiență de navigare posibilă. Dacă continuați să utilizați acest site fără a modifica setările cookie-urilor sau dați clic pe "Acceptați" mai jos, atunci sunteți de acord cu acest lucru.

Inchide